TAFWID, TAWIL, TASHBIH. CONCLUZIE.

CONCLUZIE

Exista 3 moduri de a intelege mutashabihat / ‘intelesurile neclare’ in versetele coranice si in hadisuri:
tafwid, ‘incredintarii cunoasterii a ceea ce este semnificat/inteles lui Allah’. Calea Imamului Shafi'I, Ahmad, a sahabilor si a salafilor.
ta’wil, ‘interpretarea figurative conform parametrilor utilizarii limbii arabe clasice’. Calea companionilor si a salafilor, precum si khalaf.
tashbih, ‘literalismul antropomorfic’

In cadrul scolilor islamice atit tafwid-ul, cit si ta'wil-ul au fost acceptate si recunoscute. Tafwid-ul este o metoda superioara ATUNCI CIND NU GENEREAZA CONFUZIE IN CEEA CE PRIVESTE TRANSCENDENTA LUI ALLAH, atunci cind nu exista riscul de a impune o interpretare literala sub masca utilizarii unui principiu din tafwid, atunci cind nu exista riscul de a-I atasa lui Allah attribute create, atunci cind versetul coranic calauzitor este "Nu este nimic asemenea cu El." (Coran 42:11).

Toate diferentele semnalate aici intre aqeeda lui Ibn Taimiya si aqeeda salafilor se rezuma la confuzia care se face intre scoala tafwid-ului / a ‘incredintarii cunoasterii a ceea ce este semnificat/inteles lui Allah’, cu referire la intelegerea expresiilor scripturale mutashabihat / ‘cu inteles neclar’ si "scoala" celor ce le interpreteaza in sens literal (‘ala al-dhahir).

DESPRE INTERPRETAREA LITERALA IN FIQH SI IN AQEEDA

Ijtihad se refera la procesul calificat de deducere a prescriptiilor legale islamice din Coran si hadisuri. Literalismul din perspectiva aqeedei in intelegerea versetelor coranice si a hadisurilor profetice numite mutashabihat sau ‘neclare in inteles’ prezinta anumite probleme.
Asa cum am vazut, in Surat al-Fath, versetul
"…mina lui Allah este deasupra miinilor lor" (Coran 48:10)
este catalogat drept ‘neclar in inteles’ mutashabih, deoarece lingvistic MINA poate avea diferite interpretari, iar sensul ostensiv al termenului (ostensiv, adica specific cuvintelor care au un referent real, concret, "palpabil") pare sa implice credinta intr-o divinitate cu atribute umane, adica o credinta antropomorfica desfiintata transant de versetul:
"Nu este nimic asemenea cu El" (Coran 42:11).

Orientarea literalista a constituit o scoala de gindire in jurisprudenta islamica, desi a fost catalogata drept o orientare "slaba" de savantii traditionali. Insa referitor la principiile credintei si in mod special in interpretarea raportului dintre mutashabihat cu Atributele lui Allah, literalismul nu a fost niciodata acceptat ca o scoala islamica de gindire, nici printre salafi, nici printre cei care le-au succedat..

Dhahirismul sau ‘literalismul textual’ este o metoda interpretativa.
Dhahiristii sunt celebri pentru negarea tuturor tipurilor de analogie - qiyas.

Ne-a fost transmis ca Dawud ibn Ali Al Dhahiri a sustinut ca interdictia coranica de a spune "Uff", cu neplacere, unuia dintre parinti nu demonstra ca este gresit sa ii bati, deoarece continutul literal al versetului facea referire doar la "Uff" si nici o analogie nu putea fi operata din aceasta in legatura cu altceva.
La fel, Ibn Hazm pare sa fi crezut ca interdictia specificata in hadis de a nu urina intr-o apa statatoare nu implica si interdictia de a defeca. Acestea sunt doua exemple de negare a qiyas jaliyy, adica a analogiei de tip a fortiori.

Negarea validitatii analogiei a fortiori nu are nici un temei.

Imam al-Juwayni (478 d. Hijra) a spus:
"Pozitia adoptata de cei mai rigurosi dintre savanti este ca aceia care neaga analogia nu sunt considerati savanti de Ummah sau de transmitatorii Shariei, deoarece ei se opun din pura incapatinare si emit calomnii in legatura cu lucruri care au fost stabilite prin evidente de o preponderenta covirsitoare, transmisa de grupuri intregi de la grupuri intregi, pina inapoi la originea lor profetica (tawatur).
Majoritatea Shariei deriva din ijtihad, iar declaratiile univoce din Coram si Sunnah nu acopera nici macar zece la suta din Sharia [de obicei avem de a face cu principii generale menite sa ofere calauzire in orice cultura si epoca], asa ca ei [literalistii] nu sunt considerati dintre cei invatati." (al-Dhahabi, Siyar a‘lam al-nubala’ [Beirut: Mu’assasa al-Risala, 1401/1984], 13.105).

Intelegem de ce scoala de gindire Dhahiri a diferit de cele patru mari scoli Sunnite de jurisprudenta: reprezentantii sai au limitat in mod radical Sharia doar la acele reguli stabilite de exprimarea literala (dhahir) a hadisurilor sau versetelor. Probabil ca reviviscenta acestei scoli in zilele noastre se explica prin comoditatea oamenilor contemporani de a invata si respecta Sharia in integralitatea sa, asa cum a fost ea dedusa din principiile generale, dar cuprinzatoare specificate in Coran si Sunnah.


Ceea ce astazi unele grupuri numesc "salafi" ijtihad reprezinta doar aplicarea acestei logici specifice gruparii Dhahiri, a interpretarii literale a hadisurilor. Aceasta orientare contemporana a repus in prim plan stiinta hadisurilor, dar a facilitat si aparitia unei inovatii condamnabile / biddah, anume a accentuarii exclusive a hadisurilor si a disciplinelor lor auxiliare in detrimentul (sau chiar prin excluderea) altor stiinte islamice, cel putin la fel de necesare in intelegerea revelatiei, precum metodologia Fiqh sau conditionarea hadisurilor de principiile generale exprimate in Coran. Aceasta strategie a creat o falsa dihotomie in mintea musulmanilor centrati fie pe fiqh, fie pe hadis, cind, de fapt, necesara este 'intelegerea' / fiqh hadisurilor.

Un exemplu: hadisul "Nu exista rugaciune dupa iqama cu exceptia celei prescrise" / La salata ba‘da al-iqama illa al-maktuba . Literalistii spun: "Nu asculta ce au zis cei 4 imami; cind auzi iqama, intrerupe rugaciunea Sunnah si alatura-te grupului, pentru ca astfel ni se spune in hadis." Intelesul literal al hadisului este acesta, dar imamii Shariei l-au interpretat in alt sens conform versetului (47: 33); a abandona pur si simplu un act de adorare, aici – rugaciunea sunna de dinainte de fajr – inseamna a face ca faptele lui sa fie in desert.
Savantii au inteles ca hadisul inseamna ca cineva nu poate incepe o rugaciune sunna (sau alta nafila) dupa iqama. Limbajul uman e foarte explicit in acest sens: foarte adesea se folosesc expresii generale " Nu exista rugaciune" pentru a desemna o parte specifica sau un aspect al ei, adica " Nu se incepe o rugaciune…". Vezi versetul (12:82), unde avem sensul literal / dhahir al satului si caravanei, adica un ansamblu casute din piatra si niste animale de povara – ele nu sunt lucruri care pot fi intrebate, insa intelesul se refera la un aspect specific sau la o parte din ele, adica la oamenii satului si oamenii caravanei sau la unii dintre ei.

Avem nevoie de mujtahid pentru a corela un numar de hadisuri referitoare la o anumita tematica, ce par a intra in contradictie unul cu celalalt, precum si in alte probleme specifice legate de ijtihad. Nu putem simplifica analiza la a alege intre "Coran si Sunnah" SAU una dintre scolile imamilor mujtahid.

Imamii dispuneau de o cunoastere foarte aprofundata si detaliata a hadisurilor — Muhammad ibn ‘Ubayd Allah ibn al-Munadi (272 dupa Hijra) afirma ca a memora trei sute de mii de hadisuri nu era suficient pentru a fi un mujtahid. Pe de alta parte, ei trebuiau sa stapineasca principiile deductive ce le permiteau sa coreleze toate textele primare.
Adesea astazi este urmat ijtihad-ul unor ne-mujtahid (sheici care doar inspira incredere), sub pretextul ca se urmeaza "Coranul si Sunnah", de parca mujtahid-ul autentic nu ar fi cunoscut acele evidente

Daca limitarile si insuficienta interpretarii Dhahiri / literale in Fiqh au fost demonstrate de multi savanti redutabili, deficientele aplicarii interpretarii literale in Aqeeda pot atinge limita periculoasa a kufr-ului.

De exemplu, in versetul:
"Si li se va zice lor: Astazi va uitam Noi, intocmai asa cum ati uitat voi intilnirea cu aceasta Zi a voastra." (Coran 45:34),
literalistii ar ajunge sa afirme ca Allah UITA, ceea ce reprezinta o imperfectiune, un atribut ce nu este permis a fi atribuit lui Allah. Dawud al-Dhahiri si Ibn Hazm nu au cazut in capcana aplicarii acestui tip de literalism ce genereaza o conceptie antropomorfica.

INTERPRETARI LITERALE IN CARTI INDOIELNICE

A existat un tratat antropomorfic Kitab al-sunna ce a fost atribuit fiului Imamului Ahmad ibn Hanbal - Abdullah. A fost publicat in 2 volume la Dammam, Saudi Arabia, de Ibn al-Qayyim Publishing House, in 1986. 50% din hadisuri erau slabe sau fabricate.
La pagina 301 se afirma "Cind Cel mai Binecuvintat si Slavit sade pe Kursi, se aude un scirtiit precum scirtiiitul unei sei noi de piele"; la pagina 294: "Allah a scris Torah pentru Moise cu Mina Sa in timp ce statea sprijinit de o stinca, pe table de perle, iar scirtiiitul penei de gisca putea fi auzit. Nu era nici un val intre El si el.". La fel avem hadisul de la pagina 510 din cel de al doilea volum: "Ingerii au fost creati din lumina celor doua coate ale Sale si din piept".
Lucrarea se foloseste de nume ale savantilor scolii hanbali si a altora, precum Kharija [ibn Mus‘ab al-Sarakhsi] (168 dupa Hijra) pentru a profera minciuni. La pagina 106 a volumului I se citeaza despre istiwa’ : "Inseamna altceva istiwa’ decit a sta?"— cu un lant de naratori ce contine un mincinos (kadhdhab), un necunoscut (majhul), plus textul care este in contradictie (mukhalafa) cu principiile credintei islamice (‘aqida). Pe parcursul a nu mai putin de 49 de pagini, Abu HanIfa si scoala sa sunt defaimati. La pagina 180, vol. I, Ishaq ibn Mansur al-Kusaj (251 d. hijra) a spus: "L-am intrebat pe Ahmad Ibn Hanbal: ‘Este vreun om recompensat de Allah pentru ca il uraste pe Abu Hanifa si companionii sai?’, iar el a spus: ‘Da, pe Allah!’" A atribui asemenea afirmatii unui om evlavios precum Imam Ahmad al carui respect fata de alti savanti e bine atestat prin isnaduri sahih spulbera orice credibilitate a cartii mentionate.
Atribuirea cartii lui Abdullah, fiul Imamului Ahmad ibn Hanbal, are la baza doar un hadis care contine doi transmitatori neidentificati (majhul) in lantul atribuirii - Muhammad ibn al-Hasan al-Simsar si Muhammad ibn Ibrahim al-Harawi; nu exista nici o mentiune referitoare la ei in nici o carte. Editorul si comentatorul Muhammad al-Qahtani, la pagina 105 a primului volum, incearca sa expedieze problema afirmind ca lucrarea a fost citata de Ibn Taimiya and Ibn Qayyim al-Jawziyya.


Imam Ahmad a fost victima antropomorfistilor care au incercat sa se prevaleze de numele sau recunoscut unanim pentru a-si raspindi inovatiile.
O alta lucrare dominata de antropomorfism si falsificari este cea a lui Ibn al-Qayyim al-Jawziyya’s - Ijtima‘ al-juyush al-Islamiyya [Intilnirea armatelor islamice], publicata de ‘Awwad al-Mu‘tiq in Riyad, Saudi Arabia, in 1988. La pagina 330 este mentionat hadisul Profetului (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!): "Cinsteste vaca pentru ca nu si-a mai ridacat capul spre cer de cind vitelul de aur a fost adorat, din rusine (haya’) fata de Allah Maretul si Preamaritul."; hadisul este mawdu‘ , falsificat, menit sa incurajeze musulmanii sa creada ca Allah e fizic deasupra vacii in ceruri.
La pagina 97, Ibn al-Qayyim mentioneaza de asemenea hadisul din Bukhari in care suntem avertizati in legatura cu Dajjal: "Allah nu a trimis nici un Profet fara ca acesta sa isi avertizeze poporul in legatura cu Mincinosul cu un Singur Ochi si ca el are un singur — iar Domnul tau nu are un singur ochi — si el va avea [cuvintul] kafir scris intre cei doi ochi ai sai." (Sahih al-Bukhari, 8.172). Ibn al-Qayyim comenteaza: "Profetul (Allah sa il binecuvinteze!) a negat atributul de a poseda un singur ochi in ceea ce Il priveste pe Allah, ceea ce constituie o dovada ca Allah Preainaltul are in sens literal doi ochi." Se pare ca a uitat principiul ca ce nu este negru nu e neaparat alb.
Cei care au publicat astfel de carti au preluat in mod nediscriminativ citatele si isnadurile prezentate in cartile lui Ibn Taymiya si Ibn al-Qayyim. Aceleasi carti au promovat ideea eronata ca aceasta ar reprezenta perspectiva salafilor si a sahabilor.

TA'WIL. INTERPRETAREA FIGURATA.

TA'WIL. INTERPRETAREA FIGURATA.

A explica Atributele lui Allah intr-un mod ce nu contrazice regulile religioase, a da o interpretare "ta'weel" (aici interpretare figurativa) Atributelor Divine. Aceasta este necesara in perioadele dificile, cind oamenii de biddah otravesc Ummah. In perioadele de timp cind devine necesar, savantii dau "ta'weel" pentru a pastra credinta celor din Ahl us-Sunna.


IMAM NAWAWI a afirmat in legatura cu acest aspect:

"Cea mai celebra scoala de teologi (mutakallimun) afirma ca Atributele divine sunt interpretate in sens figurat in functie de ceea ce li se potriveste. Altii spun ca ele nu sunt interpretate, insa trebuie sa ne abtinem sa discutam intelesul lor si sa lasam cunoasterea lor efectiva in seama lui Allah (yuwakkilu 'ilmaha), permanent avind in vedere credinta ca Allah este transcendent, deasupra tuturor lucrurilor, iar atributele celor create sunt negate daca se refera la El, astfel incit se spune, de exemplu: Noi credem ca Milostivul istawa este situat deasupra Tronului si nu cunoastem realitatea [referentul] intelesului acestei afirmatii, nici ceea ce este inteles [semnificatia] prin aceasta (la na'lamu haqiqata mi'na dhalika wa al-murada bihi), in timp ce credem ca "Nu este nimic asemenea cu el." (42:11).
Iar El este slavit mai presus de cele mai elevate dintre lucrurile create. Aceasta este calea salafilor sau cel putin a vastei lor majoritati, iar ea este cea mai sigura, deoarece noi nu trebuie sa sondam astfel de chestiuni. De aceea, daca cineva crede in TRANSCENDENTA LUI ALLAH, nu este necesar ca el sa sondeze acest aspect, nici sa se gindeasca la ceea ce nu este nici obligatoriu, nici macar necesar a fi cunoscut."
TOTUSI, DACA EXISTA O NEVOIE DE A INTERPRETA (TA'WIL) PENTRU A-I COMBATE PE INOVATORI SI PE CEI ASEMENEA LOR, ATUNCI EI (SALAFII) AU MERS INAINTE SI AU RECURS LA INTERPRETARE. Aceasta este intelegerea corecta a ceea ce ne-a parvenit de la savanti in legatura cu acest subiect si Allah stie cel mai bine." [Imam Nawawi, introducere la "al-Majmu' sharh al-muhadhdhab (Cairo: Matba'at al-'asima, n.d.) 1:25.]

Ibn Taymiyya si Ibn al-Qayyim al-Jawziyya; ambii au afirmat ca Atributele lui Allah sunt LITERALE (Haqiqi), explicind astfel versetele din Coran intr-un mod care contrazice Coranul si Sunnah. Mai précis, ei nu ar fi trebuit sa afirme ca Atributele sunt LITERALE, ci doar sa lase explicatia acestor versete "mutashabihut" in seama lui Allah. Afirmind ca aceste Atribute sunt LITERALE, ei au contrazis versetul 42:11 "Nu este nimic asemenea cu El".

Majoritatea salafilor nu au insistat pe interpretarea figurata, deoarece era bine inteles sensul pastrarii tacerii asupra acelui CUM si toata lumea era constienta de norma ca Allah nu se aseamana cu creatia. Ei au acceptat versetele asa cum erau, fara sa le dea nici o explicatie, fara a le da o explicatie literala sau metaforica. Au existat insa si salafi care au oferit interpretari figurate. Vom mentiona aici citiva.

Cu trecerea timpului, acest principiu normativ fundamental dupa care se calauzeau sahaba – Allah nu se aseamana in nici un fel cu creatia – a inceput sa nu mai fie corect inteles, iar oamenii de biddah au inceput sa afirme: Atributele lui Allah sunt LITERALE. Savantii din Ahl as-Sunna au fost nevoiti sa combata asemenea declaratii eretice (asa cum mentionase Imam NAWAWI) ale inovatorilor, sa elimine confuzia creata in Ummah; astfel, majoritatea savantilor khalaf au oferit interpretari figurate adecvate Atributelor lui Allah, conforme regulilor religiei, tocmai pentru a stopa confuzia letala creata de acesti inovatori.

In manuscrisul sau, o carte a lui Ahmad Ibn Taymiyah, contemporan cu noi, numita Kitab-ul-^Arsh, am citit:
Allah sta pe Tron si a lasat un spatiu pentru ca Profetul lui Allah (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) sa stea cu El.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In Al-Muwafaqah, pag 29, Ibn Taymiyah a afirmat:
"Allah ta^ala are o limita / hadd, dar nimeni nu o cunoaste in afara Lui. Omul nu ar trebui sa isi imagineze ca hadd are un scop, dar sa creada in ea si sa lase cunoasterea ei in seama lui Allah. Locul Sau are o limita / hadd, care este pe Tronul Sau / Arsh, deasupra cerurilor Sale. Acestea sunt doua limite."

In cel de al 25-lea volum al cartii sale Al-Kawakib-ud-Darariyy, care se afla in libraria az-Zahiriyyah din Damasc, Ibn Taymiyah a afirmat: "Daca Allah ar dori, El ar sta pe un tintar care l-ar purta prin Puterea Sa, ce sa spunem insa de un Tron /Arsh spatios!"

Bin Baz in Tanbihat fi Al Rad ala Al Seffat, pag 19, afirma:

"Cel care neaga corpul si jawarah (nasul, ochii, urechile…etc /organele de simt), a'athaa (miini, picioare / organele de actiune) [lui Allah] gindeste rau." Tot Bin Baz, in revista Al Hajj/1415, pg. 73/74 afirma: "Allah este asezat pe Tron in persoana".


CITATELE DE MAI SUS NU SE INCADREAZA NICI IN TAFWID, NICI IN INTERPRETAREA FIGURATA. Mie mi se pare ca propun o interpretare cit se poate de literala. A crede ca Allah sade pe Tron, ca ramin patru coti liberi dupa ce El se aseaza, ca Tronul scirtie cind Allah se aseaza pe el, iar daca Allah este suparat, Tronul devine greu de carat pentru ingeri.... toate acestea sunt indicii ale unei interpretari literale. UNDE E TACEREA AICI, UNDE E A NU SPUNE CUM, UNDE E A NU ACORDA UN INTELES??? Cind tu stii si cum scirtie TRonul??? Toate acestea sunt afirmatiile lui Ibn Taimiya si preluate de intreaga scoala neosalafita.

Imamul ‘Abd al-Rahman ibn al-Jawzi (mort in 597 dupa Hijra) a inregistrat toate relatarile Imamului Ahmad si le-a organizat intr-un ansamblu coerent de jurisprudenta / fiqh.
Ibn al-Jawzi (a nu se confunda cu Ibn al-Qayyim al-Jawziyya) a raspuns intrebarilor oamenilor care asociau antropomorfismul cu hanbalismul in cartea Daf‘ shubah al-tashbih bi akaff al-tanzih, respingind aceasta erezie si negind orice legatura intre conceptiile Imamului Ahmad si conceptiile lor.
El subliniaza un principiu foarte important in lucrarea sa: al-Idafatu la tufidu al-sifa, adica constructia ascriptiva numita in araba idafa, ‘x-ul lui y’ sau, cu alte cuvinte, y-ul lui x nu stabileste ca ‘x este un atribut al lui y.’ Unii au folosit multe constructii ascriptive (idafa) care apar in hadisuri si Coran ca dovezi ca Allah are "atribute", pentru a sustine o conceptie in esenta antropomorfica.

In 48: 10,
".. mina lui Allah este deasupra miinilor lor" (Coran 48:10),

prin cuvintele yad Allahi/ ‘mina lui Allah’, principiul lui Ibn al-Jawzi aplicat aici inseamna ca noi nu suntem indreptatiti sa afirmam, doar in baza exprimarii din araba, ca "Allah are Mina" ca un atribut (sifa) al entitatii Sale. Se poate ca aceasta expresie din araba sa accentueze pur si simplu importanta cutremuratoare a ofensei implicate de nerespectarea acetui pact. Asa cum au afirmat unii savanti, Profetul (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) si-a plasat mina sa desupra miinilor companionilor, iar exprimarea din verset poate reprezenta doar o figura de stil menita sa sublinieze sustinerea acestei actiuni de catre Insusi Allah, iar limba araba clasica abunda in astfel de figuri de stil. Profetul insusi (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) a folosit o figura de stil in hadisul sahih Al-Muslimu man salima l-Muslimuna min lisanihi wa yadih / Musulman este cel de a carui limba si mina musulmanii se afla in siguranta." Aici "mina" inseamna orice ii sta lui in putere sa le faca lor, indiferent daca cu mina sa, piciorul sau sau prin orice alte mijloace.

Imam Al-Ghazali afirma in legatura cu termenul de mina:
"Ar trebui sa ne dam seama ca mina poate insemna doua lucruri diferite. Primul il reprezinta sensul lexical primar, adica acel membru al corpului alcatuit din carne, oase si tesut nervos. Acum, carnea, oasele si tesutul nervos alcatuiesc un corp specific cu atribute specifice, adica prin corp, ceva implicind o anumita "cantitate" (cu inaltime, latime, adincime) care previne orice altceva de la a ocupa locul in care se afla, pina este mutate din acel loc.
Sau [in al doilea rind] cuvintul poate fi folosit in sens figurat, cu o alta semnificatie ce nu are absolut nici o legatura cu aceea a unui corp, precum in cazul in care cineva afirma: "Orasul este in miinile conducatorului", [afirmatie] a carei semnificatie este bine inteleasa, chiar daca miinile conducatorului lipsesc, de exemplu." (al-Ghazali, Iljam al-‘awam ‘an ‘ilm al-kalam [Beirut: Dar al-Kitab al-‘Arabi, 1406/1985], 55).


Asadar, pe linga intelegerea afirmatiilor mutashabihat prin tafwid, asa cum am vazut din exemplul cu Mina, datorita bogatiei semantice a limbii arabe, a numeroaselor conotatii si sensuri metaforice pe care un cuvint le poate lua, precum si pentru a proteja impotriva pericolului antropomorfismului, multi savanti musulmani au putut sa explice anumite afirmatii mutashabihat / ‘cu intelesuri neclare’ din versetele coranice si hadisuri prin ta’wil sau in sens figurat.

Sa vedem cum au interpretat adevaratii salafi in sens figurat aceste afirmatii:

1. Uitarea.

" Si li se va zice lor: Astazi va uitam Noi, intocmai asa cum ati uitat voi intilnirea cu aceasta Zi a voastra." (Coran 45:34),

Primii musulmani obisnuiau sa interpreteze acest verset in sens figurat, asa cum ni s-a transmis de un salafi renumit, specialist in exegeza coranica, cunoscator al stiintei hadisurilor -- Ibn Jarir al-Tabari (mort in 310 dupa hijra):
"‘ Astazi va uitam Noi,’ adica ‘Noi ii vom abandona pedepsei lor.’" Aceasta interpretare difera de sensul ostensiv al versetului. Al-Tabari atribuie aceasta interpretare, prin lantul sau de transmitatori, companionului (Sahabi) Ibn ‘Abbas (ra), precum si lui Mujahid, principalul student al lui Ibn Abbas in stiinta exegezei coranice (Jami‘ al-bayan, 8.202).


2. Miinile.

In acest verset,
"Iar cerul l-am inaltat cu puterea Noastra si Noi il largim." (Coran 51:47),
al-Tabari interpreteaza in mod figurat cu miinile ca insemnind "cu putere" (bi quwwa), prin cinci lanturi de transmisie pina la Ibn ‘Abbas (mort 68 dupa hijra), Mujahid (104 d.h), Qatada [ibn Da‘ama] (118 d.h), Mansur [ibn Zadhan al-Thaqafi] (131 d.h) si Sufyan al-Thawri (161 d.h) (Jami‘ al-bayan, 27.7–8).


3. Piciorul (gamba).

"Intr-o zi li se va arata lor o nenorocire si ei vor fi chemati la prosternare, insa nu vor putea." (Coran 68:42),

Al-Tabari comenteaza versetul: "Un numar de exegeti dintre sahaba si studentii lor (tabi‘in) au sustinut ca [o zi in care piciorul/gamba va fi expusa / traducere literala din araba] inseamna ca o situatie cumplita (amrun shadid) li se va arata" (Jami‘ al-bayan, 29.38)— asocierea dintre gamba si situatia cumplita facind referire la o anumita realitate. Razboinicii arabi obisnuiau ca atunci cind luptau in desert sa se pregateasca pentru a putea merge mai rapid prin nisip in viltoarea luptei ridicindu-si poalele vesmintelor deasupra gambelor. Aceasta interpretare a fost ulterior, antropomorfistii afirmind ca versetul demonstreaza ca "Allah are o gamba/un picior" sau , conform altora, ca "Allah are doua gambe/picioare, deoarece unul ar fi nepotrivit". Al-Tabari relateaza de asemenea de la Muhammad ibn ‘Ubayd al-Muharibi, care relateaza de la Ibn al-Mubarak, de la Usama ibn Zayd, de la ‘Ikrima, de la Ibn ‘Abbas ca "gamba" in versetul citat inseamna "o zi de razboi si o zi infioratoare/cumplita (harbin wa shidda)" (ibid., 29.38).

4. Risul.

Hadisul relatat in Sahih al-Bukhari de la Abu Hurayra: Profetul (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Allah Preainaltul ride de doi oameni, unul dintre ei il ucide pe celalalt, dar ambii intra in Paradis: cel care lupta pe calea lui Allah si este ucis, iar apoi Allah iarta ucigasul si apoi el lupta pe calea lui Allah si este martir."
[color="#006400"]Al-Bayhaqi, specialistul in hadisuri, relateaza ca scribul lui Bukhari [Muhammad ibn Yusuf] al-Farabri a relatat ca Imam al-Bukhari a spus: "Intelesul risului in acesta [hadis] este acela de Mila" (Kitab al-asma’ wa al-sifat, 298).


5. Venirea.

Ibn Kathir relateaza ca Imam al-Bayhaqi a relatat de la al-Hakim de la Abu ‘Amr ibn al-Sammak, de la Hanbal, fiul fratelui tatalui lui Ahmad ibn Hanbal ca
Ahmad ibn Hanbal a interpretat in sens figurat versetul
"Si va veni Domnul tau, cind ingerii vor sta rinduri-rinduri. . ." (Coran 89:22),
ca insemnind "Recompensa (thawab) Sa va veni." Al-Bayhaqi a spus: "Acest lant de transmitatori nu are absolute nimic in neregula in acesta." (al-Bidaya wa al-nihaya,10.342).
Imam AHMAD IBN HANBAL a oferit numeroase interpretari figurate. Analizind versetul
"Si va veni Domnul tau, cind ingerii vor sta rinduri-rinduri" (89:22),

el a interpretat venirea Sa drept venirea PORUNCII Sale (amr), conform versetului "Si ce pot sa astepte necredinciosii decit sa vina la ei ingerii sau sa le vina porunca Domnului tau?"(16:33).

Imam BAIHAQI in "Al-Asma' wa al-sifat" a relatat interpretarea lui Hammad ibn Zayd asupra coboririi lui Allah la cel mai apropiat cer, in hadisul coboririi, ca referindu-se la apropierea Lui de servitorii Sai. (Baihaqi, al-Asma' wa al-sifat pg 456).

IBN AL-JAWZI a analizat aceasta apropiere in "Daf shubah al-tashibh (pg 196): "De vreme ce intelegi ca cel care coboara spre tine e aproape de tine, fii multumit cu cunoasterea ca este aproape de tine si nu te gindi la aceasta in termeni de apropiere corporala."

Ibn Taymiyah afirma ca Allah (swt), Creatorul Cerurilor si al pamintului, coboara in sens literal si compara aceasta coborire cu propria sa coborire de la amvon. De asemenea, el a afirmat ca Allah (swt) este asezat in sens literal pe Tron

Ahmad ibn Hanbal, ca si companionii (Sahaba) si alti salafi mentionati anterior a recurs uneori la interpretarea figurata a expresiilor scripturale tocmai pentru a preveni si combate interpretarea antropomorfica.
La fel a procedat si Abul Hasan al-Ash‘ari, fondatorul scolii Asha'ari, care a avut doua perspective asupra mutashabihat, prima constind in adoptarea tafwid-ului / ‘incredintarea cunoasterii a ceea ce este inteles/semnificat lui Allah’ si a doua fiind ta’wil / ‘interpretarea figurativa’, atunci cind este necesar sa fie combatute influentele antropomorfice in mod explicit respinse de Coran.
Am vazut ca interpretarea figurativa a apartinut companionilor si salafilor si nu a constituit o inventie a scolii Asha'ri.

Imam Abu Hanifa afirma: "Doua opinii pervertite ne-au ajuns din Est: aceea a lui Jahm [ibn Safwan], cel ce nega atributele divine si aceea a lui Muqatil [ibn Sulayman al-Balkhi], cel ce Il asemana pe Allah creatiei Sale." (Siyar a‘lam al-nubala,’ 7.202).

Gruparea mu'tazilita a lui Jahm a disparut acum mai bine de o mie de ani, iar literalismul antropomorfic este o erezie care in ultimele secole a fost limitata la anumite secte precum acei hanbaliti care au fost combatuti de Imam Ibn al-Jawzi in Daf‘ shubah al-tashbih sau ca acei falsificatori ce au scris Kitab al-sunna si au atribuit-o lui Abdullah, fiul Imamului Ahmad, sau ca cei din Karramiyya, o secta timpurie ce credea ca Allah este o entitate corporala care "sta in persoana pe Tronul Lui."

Imamul sunnit ‘Abd al-Qahir al-Baghdadi afirma in manualul sau de ‘aqida Usul al-din:
"Oricine considera ca Domnul sau e asemanator formei unei persoane [. . . ] adora doar o persoana ca sine insusi. In ce priveste permisibilitatea de a minca carnea pe care el o taie sau casatoria cu el, regulile care i se aplica sunt precum cele din cazul unui adorator de idoli.
. . . In ce priveste antropomorfistii din Khurasan, din secta Karramiyya, este obligatoriu sa ii declaram necredinciosi, deoarece afirma ca Allah are o limita fizica si granita dedesubt, acolo unde El este in contact cu Tronul Sau." (al-Baghdadi, Usul al-din [Istanbul: Matba‘a al-Dawla, 1346/1929], 337).

TAFWID-UL asa cum a fost inteles de majoritatea savantilor musulmani

Umm Salama (ra), sotia Profetului (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!), a afirmat urmatoarele despre istiwa': "Situarea nu este necunoscuta (ghayr majhul) si MODALITATEA SA ESTE DE NEIMAGINAT (de neconceput) cu mintea (ghayr ma'qul); cineva (nu trebuie) sa intrebe "CUM" in ceea ce Il priveste; "CUM" NU I SE APLICA LUI." [hadis citat de Ibn Hajar, Fath al-Bari 13:406-7 Beirut 1989 ed.]

Imam AHMAD IBN HANBAL a spus:
"Oricum iti imaginezi ca este Allah, Allah nu este astfel."[/color]

Asa cum a subliniat Ibn Hajar, nu trebuie sa fie pusa intrebarea CUM in legatura cu Allah. Ce inseamna aceasta? Nu avem voie sa spunem "Nu stim cum este istawa lui Allah" si nici macar "Doar Allah stie cum este istawa Lui." CUM nu I se aplica lui Allah, deci nu putem rosti cuvintul CUM raportat la Allah si la Atributele Sale.

Doar credem si pastram tacerea.

Nu ni se permite sa ni-L imaginam pe Allah sau Atributele Sale. In clipa in care iti imaginezi istawa, in mod automat Ii atribui lui Allah atributele creatiei.

Ca o schita a ceea ce doream sa clarificam:

Exista 3 moduri de a intelege mutashabihat / ‘intelesurile neclare’ din versetele coranice si din hadisuri:
tafwid, ‘incredintarii cunoasterii a ceea ce este semnificat/inteles lui Allah’.

ta’wil, ‘interpretarea figurativa conform parametrilor utilizarii limbii arabe clasice’.

tashbih, ‘literalismul antropomorfic’

Savantii recunoscuti ai Islamului au afirmat ca Atributele lui Allah pot fi intelese in doua feluri:

1. TAFWID. A accepta Atributele lui Allah asa cum sunt, fara a le explica, dar fiind permanent constienti ca "Laysa ka mithlihi shayy" / "Nu este nimic asemenea cu El" (42:11). ACEASTA PERSPECTIVA PASTREAZA INTACTA TRANSCENDENTA LUI ALLAH. Astfel au procedat majoritatea salafilor, dar nu toti salafii.

Aqeeda autentica a Imamului Ahmad era foarte simpla si consta, in esenta, din tafwid: acea metoda prin care Ii atribui lui Allah semnificatia afirmatiilor mutashabihat / ‘intelesurilor neclare’ din Coran si hadisuri, acceptind cuvintele lor asa cum au fost transmise, fara a spune sau a pretinde ca se cunoaste CUM sunt ele intelese. A NU SPUNE CUM SUNT ELE INTELESE INSEAMNA A NU PRESUPUNE CA SUNT ASEMENEA ECHIVALENTELOR LOR DIN LIMJABUL CURENT, INSEAMNA A NU ALEGE INTRE SENSUL LITERAL SAU SENSUL FIGURAT, INSEAMNA A PASTRA PUR SI SIMPLU TACEREA ASUPRA LOR SI A INCREDINTA CUNOASTEREA ACEASTA LUI ALLAH. ATENTIE!!!! Atunci cind afirmam ca nu spunem CUM se intimpla istawa, dar intelegem istawa ca o sedere, deja am operat o selectie din cele 15 sensuri ale termenului de istawa, deja am creat o imagine similara actului de a sedea, DEJA AM APLICAT UN SENS LITERAL ACOLO UNDE TREBUIA SA PASTRAM TACEREA.

Perspectiva Imamului Ahmad este similara perspectivei altor salafi care nu indrazneau nici macar sa schimbe ordinea coranica a cuvintelor sau sa substituie cuvintele cu sinonimele lor
.
De exemplu, in versetul Sura Taha:
"Cel Milostiv care s-a "asezat"/istawa pe Tron" (Coran 20: 5),

Nu este permis nimanui sa spuna "Allah este 'situat' deasupra Tronului" sau " Cel Milostiv este deasupra Tronului" sau orice altceva in afara de " Cel Milostiv care s-a "asezat"/istawa pe Tron." PUNCT.

Aceasta viziune este exemplificata de Sufyan ibn ‘Uyayna (mort in 98 dupa hijra) care a afirmat:
"Interpretarea (tafsir-ul) a orice [din cele] cu care Allah S-a descris pe Sine in cartea Sa este de a [o] recita si a pastra tacerea asupra ei" Ibn Baz afirma in Taliqat Hamma `ala ma Katabahu al-Shaykh Muhammad `Ali al-Sabuni fi Sifat Allah (Kuwait: Jam`iyya Ihya' al-Turath al-Islami, pg. 22):

"A declara ca Allah este transcendent, dincolo de a poseda un corp (al-jism), pupile (al-hadaqa), aparat auditiv (al-simâkh), limba (al-lisân) si laringe (al-hanjara) nu este pozitia lui Ahl al-Sunna, ci aceea a invatatilor scolii condamnate a Kalamului si a nascocirii lor."

Este acesta tafwid sau nu? A pastrat el tacerea asupra acestei mutashabihat sau nu? Este aceasta o abtinere de la orice interpretare, fie ea literala sau metaforica, sau nu??? Este aceasta afirmatie compatibila cu afirmatia adevaratilor salafi sau nu?

Imam Shafi‘I a spus:

"Cred in ceea ce a venit de la Allah asa cum a fost intentionat de Allah si cred in ceea ce a venit de la Mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) asa cum a fost intentionat de mesagerul lui Allah (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!)"[/color]

Imamul hanbali Ahmad ibn Muhammad al-Khallal (mort in 311 hijra) si care a preluat invatatura despre Fiqh de la studentii Imamului Ahmad, relateaza in cartea sa al-Sunna, printr-un lant de naratori de la Hanbal ibn Ishaq al-Shaybani, fiul fratelui tatalui lui Ahmad ibn Hanbal:

Imam Ahmad a fost intrebat despre hadisurile care mentionau "coborirea lui Allah", "vederea lui Allah" si "plasarea piciorului Lui in Iad" si despre cele asemanatoare, iar Imam Ahmad a raspuns: "Noi credem in ele si le consideram adevarate, fara CUM si fara INTELES (bi la kayfa wa la ma‘na)."


Cind Ibn Uthaameeny afirma in Credinta musulmanului (pg.11, lucrare care a fost aprobata de Mufti - Abd al-Aziz ibn B'az, trans. M.H. al-Johani):
"'Situarea Lui (Allah) pe Tron inseamna ca El sta in persoana pe Tron, intr-un fel care se potriveste Majestatii si Maretiei Sale. Nimeni cu exceptia Lui nu stie exact cum sta El."…
este aceasta respectarea tafwid-ului?? Inseamna aceasta ca NU SPUI CUM SI NU DAI INTELES??? Cind se adauga si precizeaza explicit "in persoana"??? Au zis sahaba si salafi in persoana??? Cind ei nu indrazneau sa schimbe ordinea cuvintelor, ce sa spunem de o ADAUGIRE CU IMPLICATII ANTROPORMOFICE? Si care e diferenta fata de urmatoarea afirmatie:

Abu Abdullah Muhammad ibn Karram a declarat: "Allah sta ferm pe Tron si sta in persoana in partea superioara a acestuia..." (Sectele si diviziunile islamice, pg. 92 trans. A.Kazi si J.Flynn).


Si Imam Ahmad a spus, cind l-au intrebat despre istiwa’ lui Allah:
"El este "situat" deasupra Tronului (istawa ‘ala al-‘Arsh) oricum El voieste si asa cum voieste, [b]fara nici o limita sau fara vreo descriere ce poate fi facuta de orice persoana care descrie." (Daf‘ shubah al-tashbih, 28).


Ibn Baz, intr-o nota la Aqida lui Tahawi, comenteaza:
"Allah se afla dincolo de limitele pe care noi le cunoastem, dar El are limite pe care El le cunoaste."

E posibil asa ceva? Iarasi intreb, acesta este tafwid-ul salafilor???

Ibn Baz afirma:
"Cit despre Ahl ul-Sunna – si acestia sunt companionii si cei care i-au urmat cu fidelitate – ei Ii atribuie o directie lui Allah, iar aceasta este directia inaltarii, intrucit ei credeau ca Preainaltul se afla deasupra Tronului, fara a da un exemplu si fara a explica modalitatea (in care se afla deasupra)."
Muhammad Saleh al-Uthaymeen afirma:
"Situarea lui Allah pe tron inseamna ca El sta in persoana pe Tronul Sau."
Apoi Ibn Taymiyah a spus:
"Creatia a existat in eternitate cu El."

Imamul si hafiz-ul al-Bayhaqi relateaza in Manaqib al-Imam Ahmad / Actiunile memorabile ale Imamului Ahmad:
Ahmad i-a condamnat pe cei care au spus ca Allah are/este un "corp", afirmind: "Numele lucrurilor sunt luate din Sharia si limba araba. Utilizatorii limbii au folosit acest cuvint [corp] pentru ceva ce are inaltime, latime, grosime. Constructie, forma si compozitie, in timp ce Allah Preainaltul este dincolo de toate acestea si nu poate fi definit ca un "corp", deoarece se afla dincolo de orice inteles al intruparii. Acesta nu a fost transmis de Sharia si de aceea este respins." (al-Barahin al-sati‘a, 164).

Shaykh Ibn Baz afirma in Taliqat Hamma `ala ma Katabahu al-Shaykh Muhammad `Ali al-Sabuni fi Sifat Allah (Kuwait: Jam`iyya Ihya' al-Turath al-Islami, pg. 22):

"A declara ca Allah este transcendent, dincolo de a poseda un corp (al-jism), pupile (al-hadaqa), aparat auditiv (al-simâkh), limba (al-lisân) si laringe (al-hanjara) nu este pozitia lui Ahl al-Sunna, ci aceea a invatatilor scolii condamnate a Kalamului si a nascocirii lor."

Ibn Taimiya si scoala Ashari

Ibn Taimiya a afirmat ca savantii Ashari sunt mai mult decit simpli inovatori; ei erau acuzati de catre el ca au acelasi statut precum adoratorii de idoli din perioada pre-islamica. (in Minhaj ahl al-Sunna). Tot Ibn Taimiya si discipolul lui Ibn Qayyim al-Jawziyya au afirmat ca ASHARI SUNT CA JAHMI (o grupare extrema din Mu'tazila). Amintesc cine face parte din Ashari.

1. Imam NAWAWI
2. Imam Abu Hamid GHAZALI
3. Imam BAIHAQI
4. Al-hafiz Abu Sulayman al-Khattabi
5. Ibn Hajar al-ASQALANI
6. Shaykh al-Islam al Qadi al-Baqillani
7. Imam Abu Bakr Ibn Furak
8. Al hafiz Abu Ishaq al-Isfara'ini
9. Imam Abu Mansur al-Baghdadi
10. Imam al-Sumnani
11. al-hafiz al-Khatib al-Baghdadi
12. Imam al-Qushayri
13. Imam al-Haramayn al-Juwayni
14. al-Turtushi
15. Ibn Tumart
16. al-Qadi 'Iyad al-Maliki
17. Imam Shahrastani
18. al-hafiz Abu al-Qasim Ibn 'Asakir
19. Imam Sayf al-Din Al-Amidi
20. Shaykh al-Islam al-'Izz ibn 'Abd al-Salam
21. Imam al-Qurtubi
22. Ibn Daqiq al-Eid.
23. al-Qadi al-Baydawi
24. Ibn Abu Jamra
25. Imam al-Nasafi
26. Muhadith Jalaluddin al-SUYOOTI
27. Ibn Juzayy
28. Shaykh al-Islam al-'Izz ibn Jama'a
29. Imam Abu Hayyan al-Nahwi al-Andalusi
30. Shaykh al-Islam Taqi al-Din al-Subki)
31. Shaykh al-Islam al-Bulqini
32. Imam al-Sharif al-Jurjani
33. al-Fayruzabadi
34. Imam Taqi al-Din Abu Bakr al-Hisni
35. Al-hafiz al-Sakhawi
36. Shaykh ul-Islam Zakarriya al-Ansari
37. Abu al-Hasan al-Bakri
38. Shaykh al-Islam Ibn Hajar al-Haytami
39. Imam al-Shirbini al-Khatib
40. Imam al-Qulaybi
41. Imam Ibn 'Alawi al-Haddad

Au fost Imam Nawawi, Suyuti, Baihaqy, Ibn hajar al-Asqalani oameni de biddah, inovatori si devianti? Cine a facut oare fitna??? Si ce grupare continua sa ii acuze astazi ca sunt inovatori? Care grup de savanti ii eticheteaza astfel? NUMAI SI NUMAI SCOALA ISLAMICA CENTRATA PE UNELE INVATATURI INTERPRETATE IN MOD DISTORSIONAT ALE LUI IBN TAIMIYYA SI PE INVATATURILE CONTROVERSATE ALE LUI ABDULLAH IBN WAHHAB = WAHHABITII.

Carti in care s-a discutat discrepanta dintre aqeeda lui Ibn Taimiya si Aqeeda adevaratilor salafi:
1. Ibn Taymiya laysa salafiyyan / Ibn Taymiya nu este un salafi, de profesorul de Aqeeda de la Azhar - Mansur Muhammad ‘Uways; Cairo, 1970, publicata de Dar al-Nahda al-‘Arabiyya
2. Daf‘ shubah man shabbaha wa tamarrada wa nasaba dhalika ila al-sayyid al-jalil al-Imam Ahmad / Respingerea insinuarilor celui care face antropomorfisme si se razvrateste si atribuie acestea nobilului invatator Imam Ahmad, de Taqi al-Din Abu Bakr al-Hisni (a trait la scurt timp dupa Ibn al-Qayyim, in acelasi oras); a scris celebrul manual de Shafi‘i fiqh - Kifaya al-akhyar / Suficienta celui pios; publicata in Cairo, in 1931, de Dar Ihya’ al-Kutub al-‘Arabiyya.

TRANSCENDENTA LUI ALLAH - CONCLUZIE

Wahhabismul reprezinta o grupare ce s-a format acum 250 de ani in urma, iar adeptii ei se autodenumesc ca fiind sunniti. Ei pretind ca urmeaza scoala Hanbali a Imamului Ahmad ibn Hanbal (Radiallahu anhu), insa doctrinar si practic nu urmeaza invataturile acestui madhab.

Intelegem din aceasta selectie de opinii ale celor mai recunoscuti si unanim acceptati savanti musulmani sunniti, adevarati salafi ca, in fapt, wahabitii, cei care adesea se folosesc sau abuzeaza de titulatura de salafi, au invataturi care in mod evident si indiscutabil contrazic doctrina adevaratilor salafi. A-l urma doar pe Ibn Taimiya, Wahhab si Bin Baz nu inseamna a-i urma pe salafi, desi ei ii invoca pe salafi si isi revendica cunoasterea ca fiind autentic salafita. O simpla verificare si comparare a teoriilor wahhabite cu interpretarile companionilor si ale adevaratilor salafi divulga existenta unor diferente ireconciliabile. Atunci trebuie sa ne punem intrebarea..pe cine urmam? Urmam un grup orbeste, fara a-i verifica sursele, contrazicind ijma, sau ne bazam pe ceea ce adevaratii salafi au crezut si sustinut in cartile lor? Imbratisam doar o denominatie, cea de salafi, pt ca suna fermecator, desi continutul adesea nu are nici o legatura cu invataturile salafilor, sau ne numim musulmani si urmam cu adevarat doctrina salafilor autentici?

Exista mai multe ayat in Coran care ne obliga sa interpretam aceste mentionari ale "corpului" lui Allah in sens metaforic, nu literal.


1. "Toţi cei care sunt pe pãmânt vor pieri, va rãmâne veşnic [numai] faţa Domnului tãu, Cel plin de Slavã şi de Cinste." (55: 26-27)

Daca totul va dispare si va ramine doar Fata lui Allah, in caz ca ne limitam la perspectiva antropomorfica wahhabita, ce se va petrece atunci cu miinile, picioarele lui Allah?

2. "Deşertãciunea nu va veni la ea nici dinaintea şi nici din urma ei,
pentru cã ea este o Revelaţie de la un Înţelept Vrednic de Laudã
[Hakim, Hamid]!" (41: 42)

Aceeasi intrebare: daca interpretam versetul strict in sens literal, in araba avem expresia "dintre miinile lui sau din spatele lui", unde sunt atunci miinile Coranului si spatele sau?

3. "Iar acela care în aceastã [lume] este orb va fi orb şi în Lumea
de Apoi şi va fi şi mai rãtãcit de la drum." (17: 72)

Daca interpretam ayah in sens literal, ar trebui sa deducem ca persoana care a fost oarba in sens fizic in lumea aceasta va fi si pe lumea cealalta. Aceasta inseamna ca Bin Baz, daca a fost orb aici, va ramine orb si pe lumea cealalta?

4. "Într-o Zi li se va arãta lor o nenorocire şi ei vor fi chemaţi la
prosternare, însã nu vor putea." (68: 42)

Expresia din araba, in original, face referire la un picior: cind piciorul este descoperit… Adeptii "salafiti" ai interpretarii literale a Coranului deduc de aici ca Allah are un picior. In realitate, expresia respectiva era folosita de arabi pentru a defini in sens metaforic aparitia unei situatii foarte dificile. De exemplu, inca dinainte de aparitia islamului, dar si dupa, arabii obisnuiau sa spuna: razboiul si-a descoperit piciorul, aceasta insemnind ca situatia a devenit foarte dificila. Daca am adopta interpretarea wahhabita, de ce atunci Allah nu a mentionat ...piciorul Meu sau piciorul Lui… si cum putem sti daca e vorba de piciorul drept sau piciorul sting…sau cite picioare are Allah? Precizam ca Albani a limitat numarul miinilor lui Allah la doua. Ambele drepte.

Exemplele despre ideile absurde si situatiile imposibile care se creeaza daca ne rezumam la interpretarea literala a Coranului, interpretare care sta la baza conceptiei antropomorfice asupra lui Allah a scolii "salafite"/wahhabite, pot continua, dar cred ca lipsa de validitate, de logica si argumente intemeiate pe Coran si sunna a unei astfel de viziuni sunt mai mult decit evidente.

TRANSCENDENTA LUI ALLAH (partea a patra)

Aliyy (ra), cel de al patrulea khalifa, a spus
"Allah a facut Al-Arsh/Tronul ca sa Isi arate puterea, nu ca loc pentru El Insusi. Cine crede ca Dumnezeul nostru este limitat nu Il cunoaste pe adevaratul Dumnezeu." (In Al Farq bein al Feeraq, de
Abu Mansoor Al Bagdadi, pg. 333).

Zayn al-'Abidin 'AliIbn al-Husayn Ibn 'AliIbn Abi Talib (din generatia salafilor, supranumit as-Sajjad, cel care se roaga foarte mult) a spus in as¬Sahifah as-Sajjadiyyah despre Allah:
"O, Allah, Tu esti lipsit de orice imperfectiune. Tu esti Allah, Cel pe Care nici un loc nu Il contine.";
"O, Allah, Tu esti lipsit de orice imperfectiune. Tu esti Allah, Cel Care nu se afla intre limite."

In comentariul sau la al-Bukhari, in capitolul despre Al-Jihad, Hafidh Ibn Hajar a spus:
"Faptul ca cele doua directii – deasupra si dedesubt – e imposibil sa constituie atribute ale lui Allah nu implica cu necesitate ca Allah nu poate fi atribuit cu calitatea de a fi deasupra, deoarece a-I atribui calitatea de a fi deasupra lui Allah reprezinta un aspect privind statutul, iar imposibilitatea consta in luarea sa [a termenului] in sens fizic."

Savantul hanafi Zayn ad-Din Ibn Nujaym, in cartea sa Al-Bahr ar¬Ra'iq, la pagina 129, afirma:
"Oricine spune ca este posibil ca Allah sa faca o actiune in care nu exista intelepciune comite o blasfemie si de asemenea el comite blasfemie daca Ii atribuie un loc lui Allah Preaslavitul."

Imam Shafi'i in Hal al Rumoz explica ceea ce a afirmat si Abu Hanifa:
"Cine crede ca Al Haqq [Allah] are un loc nu este cu dreptate.";
"Allah a existat din eternitate si nu exista nici un loc. El a existat inainte de a crea creatia. El nu poate sa Se schimbe pe Sine sau sa Isi schimbe Atributele."

In partea a doua din Ethaff al Sada al Mutqan 2/24,
Ahmad Bin Hanbal afirma:
"Allah nu este un corp care are nevoie de un loc sa se stabileasca acolo, deoarece El exista pe cind nu exista nici un loc. Si cind spunem ca El este acolo sus inseamna ca El este deasupra a orice si deasupra locului [in sine]. "

At Tabari (319 hijri) a afirmat in Tarikh At Tebary 1/25:
"… a spune ca Allah este Primul [etern] dinaintea a orice si El face totul prin puterea Sa [aceasta] demonstreaza ca nu este nimic vazut in lume decit corpurile… Si nu exista corp, doar parti separate sau adunate."

Ibrahim Bin Sirry Al Zajaj (311 hijri) afirma in Tafsir Asma'a Allah al Husna, pg. 48 and pg. 60:
"Al Ali [Allah] este deasupra creatiei Lui si El este deasupra lor prin puterea Sa si nu ar trebui sa se spuna ca e deasupra prin pozitie sau distanta si nu este posibil sa ni-L imaginam pe Allah prin mintea noastra.";
"Allah Preainaltul este deasupra a orice si deasupra [mai inalt, mai sus] nu inseamna mai sus ca loc, deoarece Allah este Pur si deasupra oricarui loc, ci aici deasupra inseamna Mindrie si Putere."


Abu Hasan Al Ashari (324 hijri) a fost citat de Ibn Asakir in Tabein Kazeb Al Muftary, p.150:
"Allah exista pe cind nu exista nici un loc si El a creat Al Arsh/Tronul si Al Kursi, iar El nu dorea un loc. Dupa aceasta creatie a locurilor, El este precum era inainte de creatie, adica fara loc si fara sa aiba nevoie de Al Arsh/Tronul sau Al Kursi."

Imam Abul-Qasim 'AliIbnul-Hasan Ibn Hibatillah Ibn 'Asakir a afirmat in 'Aqidah sa:
"Allah a existat dinaintea creatiei. El nu are un inainte si un dupa, un deasupra sau un dedesubt, o dreapta sau o stinga, un in fata sau un spate, un intreg sau o parte. Nu trebuie sa se spuna cind a fost El, unde a fost El sau cum a fost El. El exista fara un loc."

Abu Mansoor Maturidi (333 hijra) a afirmat in Kitab al Tawheed, pg 69:
"Allah Preainaltul exista si nu era acolo nici un loc, iar locul se poate extinde, dar Allah ramine asa cum era. El era asa cum a fost inainte si El este ca inainte acum, mai presus de schimbari si inlaturari si mai presus de modificarea de la o stare in alta stare. Acestea nu fac parte din Atributele lui Allah si aceasta e imposibil pentru Allah Preainaltul."
Maturidi neaga atribuirea unei directii lui Allah si in aceasta este raspunsul pentru mujasima (cei care Ii atribuie corp lui Allah) precum wahhabitii care pretind ca salafii au spus ca exista directie pentru Allah.

Muhhamad ibn Habban (354 hijri) in cartea sa Sahih, 4/8, afirma:
"Slava lui Allah care nu are limite care sa Il contina si nu are timp pe care sa il termine si nici un loc nu poate fi in jurul Sau si nici un timp nu poate sa treaca deasupra Lui!";
"Allah a existat pe cind nu era nici un timp si nici un spatiu." (in Althuqat, 1/1).


Abu Muhammad Ibn Hazm (456 hijri) afirma in Elm Al Aalam, p. 65:
"Allah Preainaltul nu este in timp si spatiu, ci El a creat timpul si spatiul, iar timpul si spatiul sunt create. Allah a existat inaintea lor si exista loc doar pentru corpuri."

Imam Abu Ishak al Shirazi ash Shafi al Ashari (476 hijra) a afirmat in Sharh al Lama, 1/101:
"Allah S-a asezat nu inseamna ca S-a asezat realmente si a intrat in contact cu locul, caci asezarea reala si contactul sunt doar pentru corpuri create, iar Allah Maretul este etern. Asadar El era si nu avea loc, apoi a facut locul si cum este acum El era si inainte."

In cartea sa, Ihya'u 'Ulum ad-Din, Imam al¬ Ghazaliyy a spus:
"... locurile nu Il contin, nici directiile, pamintul sau cerurile. Lui I se atribuie istiwa' deasupra al-'arsh, asa cum El a spus in Coran – cu sensul ca El a voit – si nu cum ar putea fi inselati oamenii. Este o istiwa' care e lipsita de atingere, odihnire, tinere, miscare si continere. Al-'arsh nu Il poarta, ci mai degraba al-'arsh si cele care poarta al-'arsh sunt toate purtate de Allah prin puterea Sa si Ii sunt subordonate Lui. El este deasupra al-'arsh si deasupra cerurilor si deasupra a orice -- in statut -- o calitate de a fi deasupra care nu Ii confera Lui proximitate in relatie cu al-'arsh sau cu cerurile, precum nu Ii da Lui indepartare fata de pamint. El este mai elevat in statut fata de orice: El este mai presus de al-'arsh si ceruri, deoarece El are un statut mai elevat decit pamintul si restul creatiei."

Imam Abu Hanifah a afirmat in cartea sa Al-¬Wasiyyah:
" ... si El este Pastratorul Tronului Al¬-Arsh si al altora in afara de Al-Arsh, fara a avea nevoie de acesta, deoarece, daca ar fi fost in nevoie, nu ar fi avut puterea sa creeze lumea, sa o stapineasca si sa o prezerve. Mai mult decit atit, daca El ar fi fost intr-un loc, avind nevoie sa stea si sa se odihneasca, atunci inainte de a fi creat Al-Arsh, unde era Allah? Aceasta inseamna ca intrebarea 'Unde este Allah' I s-ar fi aplicat Lui, ceea ce este imposibil."

Adevaratii salafi (istoric si doctrinar) niciodata nu I-au atribuit lui Allah loc, directie si limite, asa cum se vede din comentariul savantilor musulmani apartinind celor mai recunoscute scoli islamice. In Al-Fiqh al-Absat, Imam Abu Hanifah a spus: "Allah a existat din eternitate si nu exista nici un loc. El a existat inainte de a crea creatia. El a existat si nu exista nici un loc, creatie sau lucru, iar El este Creatorul tuturor. Cel care spune: 'Nu stiu daca Domnul meu este in ceruri sau pe pamint' este kafir. De asemenea, este kafir oricine spune: 'El este pe Tron / al-Arsh si nu stiu daca al-Arsh este in ceruri sau pe pamint'".
Imam Ahmad, un alt invatat exceptional din generatia adevaratilor salafi, a declarat ca este kafir oricine sustine aceste doua ultime afirmatii, intrucit prin ele Ii atribuie lui Allah o directie, limite si loc. Orice are o directie si limite are cu necesitate nevoie de un Creator. De aceea Imam Abu Hanifah a demonstrat insistent ca cerul si al Arsh nu sunt locuri pentru Allah, asa cum s-au zbatut sa sustina cei care Il aseamana pe Allah cu omul. Afirmatia sa: "Daca El ar fi fost intr-un loc, avind nevoie sa stea si sa se odihneasca, atunci inainte de a fi creat al-Arsh, unde era Allah?" este exemplara si preluata de multi alti savanti pentru a demonstra ca Allah nu are o directie sau un loc.



Comentind Ayah 93 din Surat Maryam:
"Toti cei care se afla in ceruri si pre pamint vor veni la Cel Milostiv ca robi…",
Imam ar-Raziyy a spus:
"... de vreme ce se afirma in aceasta ayah ca tot ceea ce exista in ceruri si pe pamint este rob al lui Allah si de vreme ce in mod obligatoriu Allah este dincolo de a fi rob, atunci El este dincolo de a fi intr-un loc sau de a avea o directie, sau de a fi pe al-Arsh or al-Kursiyy."