TA'WIL. INTERPRETAREA FIGURATA.

TA'WIL. INTERPRETAREA FIGURATA.

A explica Atributele lui Allah intr-un mod ce nu contrazice regulile religioase, a da o interpretare "ta'weel" (aici interpretare figurativa) Atributelor Divine. Aceasta este necesara in perioadele dificile, cind oamenii de biddah otravesc Ummah. In perioadele de timp cind devine necesar, savantii dau "ta'weel" pentru a pastra credinta celor din Ahl us-Sunna.


IMAM NAWAWI a afirmat in legatura cu acest aspect:

"Cea mai celebra scoala de teologi (mutakallimun) afirma ca Atributele divine sunt interpretate in sens figurat in functie de ceea ce li se potriveste. Altii spun ca ele nu sunt interpretate, insa trebuie sa ne abtinem sa discutam intelesul lor si sa lasam cunoasterea lor efectiva in seama lui Allah (yuwakkilu 'ilmaha), permanent avind in vedere credinta ca Allah este transcendent, deasupra tuturor lucrurilor, iar atributele celor create sunt negate daca se refera la El, astfel incit se spune, de exemplu: Noi credem ca Milostivul istawa este situat deasupra Tronului si nu cunoastem realitatea [referentul] intelesului acestei afirmatii, nici ceea ce este inteles [semnificatia] prin aceasta (la na'lamu haqiqata mi'na dhalika wa al-murada bihi), in timp ce credem ca "Nu este nimic asemenea cu el." (42:11).
Iar El este slavit mai presus de cele mai elevate dintre lucrurile create. Aceasta este calea salafilor sau cel putin a vastei lor majoritati, iar ea este cea mai sigura, deoarece noi nu trebuie sa sondam astfel de chestiuni. De aceea, daca cineva crede in TRANSCENDENTA LUI ALLAH, nu este necesar ca el sa sondeze acest aspect, nici sa se gindeasca la ceea ce nu este nici obligatoriu, nici macar necesar a fi cunoscut."
TOTUSI, DACA EXISTA O NEVOIE DE A INTERPRETA (TA'WIL) PENTRU A-I COMBATE PE INOVATORI SI PE CEI ASEMENEA LOR, ATUNCI EI (SALAFII) AU MERS INAINTE SI AU RECURS LA INTERPRETARE. Aceasta este intelegerea corecta a ceea ce ne-a parvenit de la savanti in legatura cu acest subiect si Allah stie cel mai bine." [Imam Nawawi, introducere la "al-Majmu' sharh al-muhadhdhab (Cairo: Matba'at al-'asima, n.d.) 1:25.]

Ibn Taymiyya si Ibn al-Qayyim al-Jawziyya; ambii au afirmat ca Atributele lui Allah sunt LITERALE (Haqiqi), explicind astfel versetele din Coran intr-un mod care contrazice Coranul si Sunnah. Mai précis, ei nu ar fi trebuit sa afirme ca Atributele sunt LITERALE, ci doar sa lase explicatia acestor versete "mutashabihut" in seama lui Allah. Afirmind ca aceste Atribute sunt LITERALE, ei au contrazis versetul 42:11 "Nu este nimic asemenea cu El".

Majoritatea salafilor nu au insistat pe interpretarea figurata, deoarece era bine inteles sensul pastrarii tacerii asupra acelui CUM si toata lumea era constienta de norma ca Allah nu se aseamana cu creatia. Ei au acceptat versetele asa cum erau, fara sa le dea nici o explicatie, fara a le da o explicatie literala sau metaforica. Au existat insa si salafi care au oferit interpretari figurate. Vom mentiona aici citiva.

Cu trecerea timpului, acest principiu normativ fundamental dupa care se calauzeau sahaba – Allah nu se aseamana in nici un fel cu creatia – a inceput sa nu mai fie corect inteles, iar oamenii de biddah au inceput sa afirme: Atributele lui Allah sunt LITERALE. Savantii din Ahl as-Sunna au fost nevoiti sa combata asemenea declaratii eretice (asa cum mentionase Imam NAWAWI) ale inovatorilor, sa elimine confuzia creata in Ummah; astfel, majoritatea savantilor khalaf au oferit interpretari figurate adecvate Atributelor lui Allah, conforme regulilor religiei, tocmai pentru a stopa confuzia letala creata de acesti inovatori.

In manuscrisul sau, o carte a lui Ahmad Ibn Taymiyah, contemporan cu noi, numita Kitab-ul-^Arsh, am citit:
Allah sta pe Tron si a lasat un spatiu pentru ca Profetul lui Allah (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) sa stea cu El.!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
In Al-Muwafaqah, pag 29, Ibn Taymiyah a afirmat:
"Allah ta^ala are o limita / hadd, dar nimeni nu o cunoaste in afara Lui. Omul nu ar trebui sa isi imagineze ca hadd are un scop, dar sa creada in ea si sa lase cunoasterea ei in seama lui Allah. Locul Sau are o limita / hadd, care este pe Tronul Sau / Arsh, deasupra cerurilor Sale. Acestea sunt doua limite."

In cel de al 25-lea volum al cartii sale Al-Kawakib-ud-Darariyy, care se afla in libraria az-Zahiriyyah din Damasc, Ibn Taymiyah a afirmat: "Daca Allah ar dori, El ar sta pe un tintar care l-ar purta prin Puterea Sa, ce sa spunem insa de un Tron /Arsh spatios!"

Bin Baz in Tanbihat fi Al Rad ala Al Seffat, pag 19, afirma:

"Cel care neaga corpul si jawarah (nasul, ochii, urechile…etc /organele de simt), a'athaa (miini, picioare / organele de actiune) [lui Allah] gindeste rau." Tot Bin Baz, in revista Al Hajj/1415, pg. 73/74 afirma: "Allah este asezat pe Tron in persoana".


CITATELE DE MAI SUS NU SE INCADREAZA NICI IN TAFWID, NICI IN INTERPRETAREA FIGURATA. Mie mi se pare ca propun o interpretare cit se poate de literala. A crede ca Allah sade pe Tron, ca ramin patru coti liberi dupa ce El se aseaza, ca Tronul scirtie cind Allah se aseaza pe el, iar daca Allah este suparat, Tronul devine greu de carat pentru ingeri.... toate acestea sunt indicii ale unei interpretari literale. UNDE E TACEREA AICI, UNDE E A NU SPUNE CUM, UNDE E A NU ACORDA UN INTELES??? Cind tu stii si cum scirtie TRonul??? Toate acestea sunt afirmatiile lui Ibn Taimiya si preluate de intreaga scoala neosalafita.

Imamul ‘Abd al-Rahman ibn al-Jawzi (mort in 597 dupa Hijra) a inregistrat toate relatarile Imamului Ahmad si le-a organizat intr-un ansamblu coerent de jurisprudenta / fiqh.
Ibn al-Jawzi (a nu se confunda cu Ibn al-Qayyim al-Jawziyya) a raspuns intrebarilor oamenilor care asociau antropomorfismul cu hanbalismul in cartea Daf‘ shubah al-tashbih bi akaff al-tanzih, respingind aceasta erezie si negind orice legatura intre conceptiile Imamului Ahmad si conceptiile lor.
El subliniaza un principiu foarte important in lucrarea sa: al-Idafatu la tufidu al-sifa, adica constructia ascriptiva numita in araba idafa, ‘x-ul lui y’ sau, cu alte cuvinte, y-ul lui x nu stabileste ca ‘x este un atribut al lui y.’ Unii au folosit multe constructii ascriptive (idafa) care apar in hadisuri si Coran ca dovezi ca Allah are "atribute", pentru a sustine o conceptie in esenta antropomorfica.

In 48: 10,
".. mina lui Allah este deasupra miinilor lor" (Coran 48:10),

prin cuvintele yad Allahi/ ‘mina lui Allah’, principiul lui Ibn al-Jawzi aplicat aici inseamna ca noi nu suntem indreptatiti sa afirmam, doar in baza exprimarii din araba, ca "Allah are Mina" ca un atribut (sifa) al entitatii Sale. Se poate ca aceasta expresie din araba sa accentueze pur si simplu importanta cutremuratoare a ofensei implicate de nerespectarea acetui pact. Asa cum au afirmat unii savanti, Profetul (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) si-a plasat mina sa desupra miinilor companionilor, iar exprimarea din verset poate reprezenta doar o figura de stil menita sa sublinieze sustinerea acestei actiuni de catre Insusi Allah, iar limba araba clasica abunda in astfel de figuri de stil. Profetul insusi (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) a folosit o figura de stil in hadisul sahih Al-Muslimu man salima l-Muslimuna min lisanihi wa yadih / Musulman este cel de a carui limba si mina musulmanii se afla in siguranta." Aici "mina" inseamna orice ii sta lui in putere sa le faca lor, indiferent daca cu mina sa, piciorul sau sau prin orice alte mijloace.

Imam Al-Ghazali afirma in legatura cu termenul de mina:
"Ar trebui sa ne dam seama ca mina poate insemna doua lucruri diferite. Primul il reprezinta sensul lexical primar, adica acel membru al corpului alcatuit din carne, oase si tesut nervos. Acum, carnea, oasele si tesutul nervos alcatuiesc un corp specific cu atribute specifice, adica prin corp, ceva implicind o anumita "cantitate" (cu inaltime, latime, adincime) care previne orice altceva de la a ocupa locul in care se afla, pina este mutate din acel loc.
Sau [in al doilea rind] cuvintul poate fi folosit in sens figurat, cu o alta semnificatie ce nu are absolut nici o legatura cu aceea a unui corp, precum in cazul in care cineva afirma: "Orasul este in miinile conducatorului", [afirmatie] a carei semnificatie este bine inteleasa, chiar daca miinile conducatorului lipsesc, de exemplu." (al-Ghazali, Iljam al-‘awam ‘an ‘ilm al-kalam [Beirut: Dar al-Kitab al-‘Arabi, 1406/1985], 55).


Asadar, pe linga intelegerea afirmatiilor mutashabihat prin tafwid, asa cum am vazut din exemplul cu Mina, datorita bogatiei semantice a limbii arabe, a numeroaselor conotatii si sensuri metaforice pe care un cuvint le poate lua, precum si pentru a proteja impotriva pericolului antropomorfismului, multi savanti musulmani au putut sa explice anumite afirmatii mutashabihat / ‘cu intelesuri neclare’ din versetele coranice si hadisuri prin ta’wil sau in sens figurat.

Sa vedem cum au interpretat adevaratii salafi in sens figurat aceste afirmatii:

1. Uitarea.

" Si li se va zice lor: Astazi va uitam Noi, intocmai asa cum ati uitat voi intilnirea cu aceasta Zi a voastra." (Coran 45:34),

Primii musulmani obisnuiau sa interpreteze acest verset in sens figurat, asa cum ni s-a transmis de un salafi renumit, specialist in exegeza coranica, cunoscator al stiintei hadisurilor -- Ibn Jarir al-Tabari (mort in 310 dupa hijra):
"‘ Astazi va uitam Noi,’ adica ‘Noi ii vom abandona pedepsei lor.’" Aceasta interpretare difera de sensul ostensiv al versetului. Al-Tabari atribuie aceasta interpretare, prin lantul sau de transmitatori, companionului (Sahabi) Ibn ‘Abbas (ra), precum si lui Mujahid, principalul student al lui Ibn Abbas in stiinta exegezei coranice (Jami‘ al-bayan, 8.202).


2. Miinile.

In acest verset,
"Iar cerul l-am inaltat cu puterea Noastra si Noi il largim." (Coran 51:47),
al-Tabari interpreteaza in mod figurat cu miinile ca insemnind "cu putere" (bi quwwa), prin cinci lanturi de transmisie pina la Ibn ‘Abbas (mort 68 dupa hijra), Mujahid (104 d.h), Qatada [ibn Da‘ama] (118 d.h), Mansur [ibn Zadhan al-Thaqafi] (131 d.h) si Sufyan al-Thawri (161 d.h) (Jami‘ al-bayan, 27.7–8).


3. Piciorul (gamba).

"Intr-o zi li se va arata lor o nenorocire si ei vor fi chemati la prosternare, insa nu vor putea." (Coran 68:42),

Al-Tabari comenteaza versetul: "Un numar de exegeti dintre sahaba si studentii lor (tabi‘in) au sustinut ca [o zi in care piciorul/gamba va fi expusa / traducere literala din araba] inseamna ca o situatie cumplita (amrun shadid) li se va arata" (Jami‘ al-bayan, 29.38)— asocierea dintre gamba si situatia cumplita facind referire la o anumita realitate. Razboinicii arabi obisnuiau ca atunci cind luptau in desert sa se pregateasca pentru a putea merge mai rapid prin nisip in viltoarea luptei ridicindu-si poalele vesmintelor deasupra gambelor. Aceasta interpretare a fost ulterior, antropomorfistii afirmind ca versetul demonstreaza ca "Allah are o gamba/un picior" sau , conform altora, ca "Allah are doua gambe/picioare, deoarece unul ar fi nepotrivit". Al-Tabari relateaza de asemenea de la Muhammad ibn ‘Ubayd al-Muharibi, care relateaza de la Ibn al-Mubarak, de la Usama ibn Zayd, de la ‘Ikrima, de la Ibn ‘Abbas ca "gamba" in versetul citat inseamna "o zi de razboi si o zi infioratoare/cumplita (harbin wa shidda)" (ibid., 29.38).

4. Risul.

Hadisul relatat in Sahih al-Bukhari de la Abu Hurayra: Profetul (Pacea si binecuvintarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: "Allah Preainaltul ride de doi oameni, unul dintre ei il ucide pe celalalt, dar ambii intra in Paradis: cel care lupta pe calea lui Allah si este ucis, iar apoi Allah iarta ucigasul si apoi el lupta pe calea lui Allah si este martir."
[color="#006400"]Al-Bayhaqi, specialistul in hadisuri, relateaza ca scribul lui Bukhari [Muhammad ibn Yusuf] al-Farabri a relatat ca Imam al-Bukhari a spus: "Intelesul risului in acesta [hadis] este acela de Mila" (Kitab al-asma’ wa al-sifat, 298).


5. Venirea.

Ibn Kathir relateaza ca Imam al-Bayhaqi a relatat de la al-Hakim de la Abu ‘Amr ibn al-Sammak, de la Hanbal, fiul fratelui tatalui lui Ahmad ibn Hanbal ca
Ahmad ibn Hanbal a interpretat in sens figurat versetul
"Si va veni Domnul tau, cind ingerii vor sta rinduri-rinduri. . ." (Coran 89:22),
ca insemnind "Recompensa (thawab) Sa va veni." Al-Bayhaqi a spus: "Acest lant de transmitatori nu are absolute nimic in neregula in acesta." (al-Bidaya wa al-nihaya,10.342).
Imam AHMAD IBN HANBAL a oferit numeroase interpretari figurate. Analizind versetul
"Si va veni Domnul tau, cind ingerii vor sta rinduri-rinduri" (89:22),

el a interpretat venirea Sa drept venirea PORUNCII Sale (amr), conform versetului "Si ce pot sa astepte necredinciosii decit sa vina la ei ingerii sau sa le vina porunca Domnului tau?"(16:33).

Imam BAIHAQI in "Al-Asma' wa al-sifat" a relatat interpretarea lui Hammad ibn Zayd asupra coboririi lui Allah la cel mai apropiat cer, in hadisul coboririi, ca referindu-se la apropierea Lui de servitorii Sai. (Baihaqi, al-Asma' wa al-sifat pg 456).

IBN AL-JAWZI a analizat aceasta apropiere in "Daf shubah al-tashibh (pg 196): "De vreme ce intelegi ca cel care coboara spre tine e aproape de tine, fii multumit cu cunoasterea ca este aproape de tine si nu te gindi la aceasta in termeni de apropiere corporala."

Ibn Taymiyah afirma ca Allah (swt), Creatorul Cerurilor si al pamintului, coboara in sens literal si compara aceasta coborire cu propria sa coborire de la amvon. De asemenea, el a afirmat ca Allah (swt) este asezat in sens literal pe Tron

Ahmad ibn Hanbal, ca si companionii (Sahaba) si alti salafi mentionati anterior a recurs uneori la interpretarea figurata a expresiilor scripturale tocmai pentru a preveni si combate interpretarea antropomorfica.
La fel a procedat si Abul Hasan al-Ash‘ari, fondatorul scolii Asha'ari, care a avut doua perspective asupra mutashabihat, prima constind in adoptarea tafwid-ului / ‘incredintarea cunoasterii a ceea ce este inteles/semnificat lui Allah’ si a doua fiind ta’wil / ‘interpretarea figurativa’, atunci cind este necesar sa fie combatute influentele antropomorfice in mod explicit respinse de Coran.
Am vazut ca interpretarea figurativa a apartinut companionilor si salafilor si nu a constituit o inventie a scolii Asha'ri.

Imam Abu Hanifa afirma: "Doua opinii pervertite ne-au ajuns din Est: aceea a lui Jahm [ibn Safwan], cel ce nega atributele divine si aceea a lui Muqatil [ibn Sulayman al-Balkhi], cel ce Il asemana pe Allah creatiei Sale." (Siyar a‘lam al-nubala,’ 7.202).

Gruparea mu'tazilita a lui Jahm a disparut acum mai bine de o mie de ani, iar literalismul antropomorfic este o erezie care in ultimele secole a fost limitata la anumite secte precum acei hanbaliti care au fost combatuti de Imam Ibn al-Jawzi in Daf‘ shubah al-tashbih sau ca acei falsificatori ce au scris Kitab al-sunna si au atribuit-o lui Abdullah, fiul Imamului Ahmad, sau ca cei din Karramiyya, o secta timpurie ce credea ca Allah este o entitate corporala care "sta in persoana pe Tronul Lui."

Imamul sunnit ‘Abd al-Qahir al-Baghdadi afirma in manualul sau de ‘aqida Usul al-din:
"Oricine considera ca Domnul sau e asemanator formei unei persoane [. . . ] adora doar o persoana ca sine insusi. In ce priveste permisibilitatea de a minca carnea pe care el o taie sau casatoria cu el, regulile care i se aplica sunt precum cele din cazul unui adorator de idoli.
. . . In ce priveste antropomorfistii din Khurasan, din secta Karramiyya, este obligatoriu sa ii declaram necredinciosi, deoarece afirma ca Allah are o limita fizica si granita dedesubt, acolo unde El este in contact cu Tronul Sau." (al-Baghdadi, Usul al-din [Istanbul: Matba‘a al-Dawla, 1346/1929], 337).